Pentru ca organizaţiile să existe şi să prospere sunt necesare trei ingrediente magice: oameni, lucruri şi bani. Oamenii sunt pe primul loc, locurile pe care le ocupă lucrurile şi banii putând fi schimbate între ele. În acelaşi timp, fiecare dintre noi a auzit sau a spus cel puţin o dată în viaţă că "nimeni nu este de neînlocuit". În opinia mea şi a altora această sintagmă este adevărată doar în mică măsură. Este adevărată deoarece resursa umană dintr-o organizaţie poate fi înlocuită cu o altă resursă umană, la fel cum un ciocan poate fi înlocuit cu un alt ciocan. Falsitatea sintagmei rezidă în aceea că valoarea de înlocuire a unei resurse umane nu este aceeaşi cu valoare de înlocuire a unui ciocan cu alt ciocan.
Organizaţiile au succes numai în măsura în care oamenii din organizaţii pot asigura acest succes. O cantitate infinită de lucruri şi bani, de o calitate nemărginită şi disponibile atunci când sunt necesare nu pot compensa calitatea redusă sau insuficientă a oamenilor. Populaţia planetei Pământ este în continuă creştere, dar organizaţiile de pe tot globul reclamă lipsa de forţă de muncă. Acesta este un paradox care primeşte explicaţii mai degrabă facile. Iată câteva dintre ele: existenţa forţei de muncă posibile nu înseamnă că această forţă de muncă este şi disponibilă; disponibilitatea forţei de muncă nu înseamnă că această forţă de muncă este şi competentă; competenţa şi disponibilitatea forţei de muncă nu garantează stabilitatea acesteia.
În România există 21-22 milioane locuitori. Dintre aceştia sunt în activitate circa 4,5 milioane. Totuşi, forţa de muncă posibilă este de circa 13-14 milioane. Şomajul este problemă mai mult sau mai puţin acută în toată ţara şi pentru toate profesiile. Angajatorii se plâng că nu găsesc oameni competenţi şi dispuşi să îşi asume responsabilitatea unui contract de muncă pe termen lung. Organizaţiile private cheltuiesc sume enorme pentru fidelizarea şi motivarea resursei umane astfel încât aceasta să maximizeze utilizarea resurselor materiale şi a mijloacelor financiare.
Oamenii sunt dispuşi să plece la mii de kilometri distanţă pentru a găsi un loc de muncă mai bine plătit şi în care să le fie recunoscute meritele. Statele dezvoltate adoptă tot felul de măsuri pentru a-şi proteja proprii cetăţeni în faţa fluxului de forţă de muncă străină. Angajatorii ştiu că pot plăti mai puţin un străin la fel de competent ca şi propriul conaţional şi vor căuta să-i atragă şi să-i fidelizeze pe străini.
Totul pare fără sens şi fără ieşire pentru mulţi dintre noi. Eventuala ieşire din coşmarul cotidian nu poate fi decât emigrarea. Uităm, totuşi, un lucru foarte important: avantajele şi respectul de care ne putem bucura pentru calitatea muncii noastre în altă ţară decât a noastră se datorează în mare măsură străduinţelor celor de acolo, care au muncit şi au luptat pentru recunoaşterea valorii muncii de calitate.
Nimeni nu este de înlocuit. Este adevărat. Dar la fel de adevărat este că înlocuirea unui angajat competent costă mai mult decât salariul acestuia. Cele mai profitabile investiţii sunt cele în bunuri a căror valoare se păstrează şi creşte pe termen lung. Investiţia în oamenii este cea mai profitabilă investiţie a unei organizaţii sau societăţi. Societăţile pe care le invidiem au investit în oamenii lor în ultimele decenii. Succesul societăţii româneşti este succesul oamenilor săi. Succesul este o reţetă care are nevoie de timp, iar investiţia trebuie începută cu cei aflaţi aproape, nu în ultimul rînd şi fiindcă este mai ieftin.
Pîrvu IONICÄ,
Director CPPC
PROFESII ÎN CULTURÄ
Standardul ocupaţional pentru muzeografi
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură a iniţiat şi a elaborat în 2006 standardul ocupaţional pentru muzeografi, un proiect realizat împreună cu experţi muzeografi de la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", Muzeul Judeţean Maramureş şi Reţeaua Naţională a Muzeelor din România.
De ce era nevoie de un standard pentru ocupaţia de muzeograf? Ce oferă acest standard ocupaţional muzeografilor? Cum trebuie el receptat în raport cu activităţile şi rolurile diverse pe care muzeograful le are în cadrul muzeului?
Am invitat câţiva specialişti în muzeografie, unii dintre ei fiind implicaţi şi în elaborarea standardului, să răspundă acestor întrebări.
Dr. Virgil Ştefan Niţulescu, secretar general, Ministerul Culturii şi Cultelor
Profesia de muzeograf a fost acceptată, în înţelesul actual al termenului, în urmă cu doar câteva decenii. Ea a înlocuit formele mai vechi, de custode sau conservator, adăugând atributelor de păstrător şi apărător al bunurilor muzeale, cele de cercetător şi, mai ales, de moderator al relaţiei dintre publicul de muzeu şi obiectele muzeale. În acest fel, funcţiile de proteguitor, cercetător şi facilitator al patrimoniului cultural muzeal, al muzeului, ca instituţie de cultură, fac din muzeograf un profesionist aparte, aflat la intersecţia între ştiinţă, cultură, educaţie şi divertisment. Profesia s-a dezvoltat, cu deosebire, în ultimele patru decenii, transformându-se radical, şi obligând forul mondial suprem al specialiştilor din muzee (ICOM: Consiliul Internaţional al Muzeelor) să reflecteze asupra rigorilor pe care munca într-un muzeu le pretinde.
Inspirându-se atât din documentele care se constituie în codul universal al profesiei, aşa cum acesta este acceptat, astăzi, de ICOM, cât şi din istoria şi din prezentul acesteia în România, standardul profesional pentru ocupaţia de muzeograf urmăreşte să stabilească nişte jaloane care, până acum, nu au fost formalizate, lăsând formarea profesională a muzeografilor, în bună măsură, la voia altor forme de educaţie universitară şi post-universitară. Din această cauză, standardul profesional dedicat muzeografilor reprezintă nu doar un moment extrem de important în istoria muzeografiei naţionale (pentru că, pe baza lui se formează creatorii muzeelor României de mâine), ci şi o premieră absolută pentru formarea profesională din ţara noastră. Este un semn că instituţiile culturale româneşti se maturizează şi că integrarea europeană a început să dea roade, în sensul acceptării formelor de expresie profesională verificate, de multă vreme, în celelalte state europene.
Dr. Paula Popoiu, director al Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", Bucureşti
Standardul de muzeograf ne poate ajuta să răspundem la două întrebări:
Care sunt competenţele pe care trebuie să le dobândească un muzeograf pentru a derula diverse activitaţi în muzeu?
Cum ştim dacă aceste activităţi sunt îndeplinite în mod corespunzator?
În principal, standardul de muzeograf vizează fundamentarea unei programe analitice şi derularea programelor de formare pentru ocupaţia de muzeograf pe baza acesteia. CPPC, iniţiatorul acestui proiect, şi-a dorit derularea unor programe pe baza unui referenţial alcătuit potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare şi acceptat de specialişti. Standardul poate fi utilizat de asemenea în domeniul managementului resurselor umane, pe baza acestuia putându-se desfăşura:
întocmirea fişelor de post
evaluarea performanţelor
identificarea nevoilor personalului în materie de formare profesională
planificarea evoluţiei profesionale etc
Întrucât am fost coordonatorul echipei care a redactat acest document, am primit reproşuri din partea unor colegi pentru faptul că el nu aduce nimic nou în muzeologie, lucrurile prezentate fiind în genere cunoscute. Este evident că standardul datorită rigorilor privind forma şi modul de redactare impuse de legislaţie nu putea fi o lucrare de cercetare ştiinţifică care să aducă noutăţi. Echipa care l-a redactat are, în opinia mea, meritul de a reuşi ca pe baza unei serioase analize ocupaţionale să descrie cele mai semnificative competenţe necesare muzeografului pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor pe care le poate primi la locul de munca.
Dr. Alexandra Zbuchea, expert consultant, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură
Standardul ocupaţional a apărut într-un moment foarte important. Pe de o parte, noile prevederi legislative, care vizează modernizarea şi reglementarea corespunzătoare a muncii, solicită actualizarea şi adaptarea la cerinţele Uniunii Europene şi în domeniul culturii. Pe de altă parte, se constata un interes tot mai mare al muzeografilor în îmbunătăţirea activităţii generale a muzeului, a diverselor departamente şi a lor, ca persoane cu responsabilităţi atât faţă de patrimoniu, cât şi faţă de publicul muzeului.
Noul standard urmăreşte impunerea unor norme minimale pe care trebuie să le respecte un muzeograf, stimularea colaborării lui cu alţi angajaţi ai muzeului şi mai marea deschidere a muzeografului către nevoile şi dorintele publicului, în contextul preservării şi promovării corespunzătoare a patrimoniului. Un accent deosebit se pune pe valorificarea patrimoniului şi comunicarea cu publicul muzeului. De asemenea se promovează ideea responsabilităţii muzeului în faţa comunităţii pe care ar trebui să o deservească.
Valer Rus, director al Muzeului "Casa Mureşenilor", Braşov
Consider că introducerea de standarde ocupaţionale este de cea mai mare importanţă într-o ţară în care standardul a fost mult prea mult timp constituit de "las-o că merge şi aşa!". Sistemul de popularizare a culturii şi ştiinţelor este afectat în prezent de deprofesionalizare. Adeseori în muzee intră absolvenţi cu studii superioare, dar fără cunoştinţe adecvate. Absenţa formării continue de calitate, atât la locul de muncă, datorită lipsei îndrumătorilor calificaţi, cât şi cea derulată într-un cadru organizat, a fost un alt factor care a condus la această situaţie.
Înlocuirea profesioniştilor de muzeu cu personal puţin adaptat la provocările modernităţii se face simţită prin agravarea fenomenului lipsei de public în muzee. Consumatorul de cultură contemporan este asaltat de alţi ofertanţi mult mai adaptaţi şi mai aplicaţi la nou. Sper ca introducerea şi obligativitatea respectării standardelor ocupaţionale şi pentru muzee să modifice în timp structura şi calitatea personalului uman din aceste venerabile instituţii, şi să le pregătească cu adevărat pentru lumea nouă spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi.
Resursa umană în sectorul cultural
Situaţia resurselor umane din sectorul cultural românesc poate fi considerată în prezent un secret public: majoritatea managerilor cunosc problemele organizaţiilor din sectorul public, dar şi din cel privat, de a atrage şi păstra profesionişti cu pregătirea şi competenţele necesare. Mult prea rar însă se discută despre resursa umană ca fiind un factor critic în procesul de reformă şi adaptare a instituţiilor la dinamica pieţei culturale.
Un studiu din 2001 estima: "Creşterea rapidă în domeniul digitizării produselor culturale va avea drept consecinţe slăbirea interesului pentru mediile culturale aşa-zis tradiţionale, precum cărţile şi tipăriturile, în timp ce noile media, precum site-urile web, vor avea o pondere crescută, inclusiv în termeni de număr al persoanelor implicate."1 Au operatorii culturali români competenţele specifice necesare în acest proces? Este sectorul cultural din România pregătit pentru oportunităţile, dar şi competiţia sporită a pieţei culturale în care ritmul este dictat de tehnologie?
Organizaţiile economice au înţeles de multă vreme că investiţia în resursele umane este cea care le oferă un avantaj competitiv, iar guvernele au ridicat-o la rang de prioritate naţională. Sectorul cultural din România a rămas cu mult în urma celui de afaceri, deşi potenţialul său creativ, educativ şi economic i-ar da dreptul la o mai mare pondere şi vizibilitate în plan social. Unul dintre motive este şi neglijarea acestui aspect. Pentru că organizarea de expoziţii şi spectacole, restaurarea monumentelor, producţiile multimedia şi proiectele de succes se realizează cu bani, dar mai ales se bazează pe competenţele unor oameni dedicaţi, care adesea rămân necunoscuţi publicului larg. Competenţe care implică acele abilităţi, cunoştinţe şi atitudini necesare pentru a acţiona adecvat în situaţii complexe.
Studiile şi analizele cu privire la ocuparea forţei de muncă în sectorul cultural din Uniunea Europeană arătau că în intervalul 1995 - 1999 aceasta a cunoscut o creştere anuală situată între 3,71% şi 4,17% 2. Potrivit statisticilor Eurostat, în 2002 numărul persoanelor active în sectorul cultural din EU25 era estimat la 4,2 milioane, reprezentând 2,5% din totalul forţei de muncă active3. În România datele existente în prezent nu permit o asemenea analiză. În anuarul Institutului Naţional de Statistică ocupaţiile din cultură nu sunt tratate drept un domeniul distinct, numărul persoanelor ale căror venituri provin din activităţi culturale fiind greu de estimat.
Interesul pentru studierea forţei de muncă din sectorul cultural este legat de procesul, cu dublu sens, de "economizare" a culturii şi de "culturalizare" a economiei. Sistemele statistice tradiţionale au dificultăţi în a observa evoluţiile acestui domeniu, deoarece este implicată o logică de funcţionare diferită de cea a industriei 4. Sectorul cultural cuprinde deopotrivă profesii culturale - artişti creatori şi interpreţi, autori, curatori, conservatori, restauratori, muzeografi, bibliotecari, designeri etc. - şi non-culturale - manageri, administratori, tehnicieni IT, specialişti în marketing, jurişti etc. În plus, sectorul economic devine tot mai dependent de forţa creativă a profesioniştilor cu competenţe culturale şi artistice. O situaţie din care sectorul cultural ar putea avea de câştigat, tot aşa cum ar putea pierde, în cazul în care va lăsa sectorului economic iniţiativa şi puterea de a stabili tendinţele şi caracteristicile pieţei culturale.
Adina Dragu, expert consultant
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură
.să îşi cumpere sau mai bine zis să îl formeze. Să vedem cum se adaptează acest proverb românesc la contextul pregătirii resurselor umane din cultură în domeniul tehnologiei informaţiei.
Să luăm un exemplu banal: comunicarea organizaţiilor în mediul virtual prin intermediul site-ului, una dintre cele mai utilizate modalităţi de promovare online. Dezvoltarea unui site de prezentare a activităţilor şi serviciilor oferite este tot mai răspândită în rândul organizaţiilor culturale din România, deşi nu la nivelul mediului economic sau administrativ. Printre motivele acestei situaţii se numără şi lipsa de informaţie cu privire la resursele umane şi financiare necesare pentru a crea şi întreţine un site. Iar când ne raportăm la bugetul unei organizaţii culturale, fie ea publică sau privată, temerile legate de creşterea cheltuielilor par să fie îndreptăţite. Mulţi manageri, constrânşi să opereze reduceri şi să redistribuie costuri, vor renunţa tocmai la investiţiile în comunicarea online. Dar comunicarea nu trebuie să fie costisitoare, şi nici nu este atunci când avem în vedere comunicarea pe internet.
Conceperea şi realizarea site-ului, contractarea serviciilor de găzduire este realizată de obicei apelând la surse externe organizaţiei - experţi în IT care, pe româneşte vorbind, "iau pielea de pe om". Pentru întreţinerea site-ului există mai multe variante: utilizarea aceloraşi experţi - şi costuri pe măsură - sau utilizarea resurselor interne - persoane pregătite, care cunosc modul în care funcţionează site-ul şi care pot face modificările necesare.
Aici intervin programele de formare profesională în IT pentru personalul din cultură. Acestea nu ar trebui privite drept o cheltuială, ci o investiţie. Dacă punem în balanţă costul unui curs şi costul de întreţinere al unui site prin contractarea unei firme, răspunsul va fi favorabil formării unui expert intern.
În urma unui curs de web design în care se pun bazele unor instrumente pentru realizarea unui site - HTML, Java Script, PHP şi Mysql, Flash - IT-istul care lucrează într-o organizaţie culturală, sau omul de cultură format în domeniul tehnologiei, va putea modifica conţinutul paginilor din cadrul site-ului actual, va putea modifica structura actualului site sau chiar să realizeze unul nou.
Care ar putea fi atunci cauza pentru care, deşi bani pentru cultură nu sunt, aceştia se duc pe apa sâmbetei sau mai bine zis în buzunarul firmei de IT? Poate comoditatea, poate necunoaşterea alternativelor. O alternativ ă la banii cheltuiţi poate fi timpul, banii şi nu în ultimul rând calitatea câştigate. Căci plasarea unei pagini pe internet este un proces complex în care cu cât există mai multe verigi, cu atât cresc şansele strecurării unei greşeli.
Fără a îndrepta discuţia pe o pantă tehnică, pot spune că încă de la cumpărarea unui domeniu pentru site, continuând cu stabilirea tehnologiei folosite în funcţie de nevoile instituţiei, apoi cu partea de concepţie, realizare şi mentenanţă, totul poate fi "home made". Nu zic că este uşor, dar important este că soluţia este la îndemâna voastră.
Biblioteca publică - un spaţiu cu funcţii sociale şi culturale
Design-ul clădirii şi organizarea spaţiului unei biblioteci joacă un rol important în calitatea serviciilor oferite de aceasta, în structurarea comportamentelor utilizatorilor şi în dezvoltarea relaţiei cu comunitatea pe care o deserveşte.
"Landmark Libraries Atelier", eveniment organizat de Biblioteca Publică din Viena în perioada 5 - 6 octombrie 2006, a abordat problematicile construcţiei de biblioteci în viziunea începutului de secol XXI. Atelierul a reunit specialişti din Belgia, Danemarca, Slovenia, Ungaria, Polonia, Serbia, Austria şi România şi a pus în discuţie idei şi proiecte legate de proiectarea şi construcţia unei biblioteci europene moderne.
Pentru o bibliotecă, o comunitate, un bibliotecar participarea într-un proiect de construcţie/reconstrucţie a clădirii unei biblioteci este o adevărată "piatră de hotar" într-o carieră şi viaţă de om, dar mai ales în viaţa comunităţii în care şi pentru care se construieşte noua bibliotecă. Proiectarea şi construcţia unei biblioteci implică reunirea unei echipe formate din reprezentanţii a şase factori - personal, factori de decizie, finanţatori, departamente comunitare, arhitecţi, constructori. Personalul are în acest proces un rol determinant, ce porneşte de la cunoaşterea categoriilor de utilizatori, a nevoilor şi comportamentelor acestora în spaţiul bibliotecii.
Prezentările şi schimburile de experienţă derulate în cadrul atelierului de la Viena s-au concentrat pe modelele de bune practici prezente în spaţiul european. Astfel, clădirea trebuie să adăpostească şi să permită îndeplinirea cu succes a funcţiunilor multiple şi complexe ale bibliotecii contemporane:
Centru cultural şi de informare a comunităţii
Centru pentru educaţia permanentă, inclusiv pentru educaţia la distanţă
Centru de studiu pentru istoria şi cultura locală
Loc de întâlnire pentru membrii comunităţii, având funcţie socială, de socializare
Bibliotecă orientată pe subiect, reunind toate tipurile de suporturi de stocare a informaţiei
Secţie dezvoltată pentru copii, cu spaţiu de joacă (ludotecă)
Secţie specială pentru tinerii adulţi
Printre principiile de proiectare ale unui spaţiu funcţional se numără :
Crearea unui spaţiu flexibil, bazat pe principiul bibliotecii mobile, prin evitarea pereţilor rigizi şi opaci
Sistem eficient de orientare a utilizatorilor
Atmosferă plăcută, mobilierul de calitate, funcţional fiind foarte important din acest punct de vedere
Folosirea tehnologiilor celor mai avansate, dezvoltarea ICT-ului, a resurselor în format electronic şi a bibliotecii virtuale.
Printre proiectele prezentate la Viena s-a numărat şi cel al noului sediu al Bibliotecii Judeţene "Octavian Goga" din Cluj, inaugurat în 2002. Cele 7 niveluri reuşesc să ofere utilizatorilor, dar şi personalului bibliotecii, un cadru modern, flexibil şi luminos: spaţiu dedicat copiilor (parter, aripa stângă), serviciu de informare şi împrumut la domiciliu pentru adulţi (parter, aripa dreaptă), centru de informare comunitară, dotat cu calculatoare şi conexiune internet (etajul al doilea), birouri şi spaţii de lucru pentru personal la primul şi cel de-al treilea etaj, săli de lectură cu acces direct la raft. Structurarea actuală a spaţiilor este în mare parte provizorie şi va fi modificată odată cu finalizarea proiectului.
Pentru mai multe informaţii - Adriana Kiraly, ada_kiraly@bjc.ro
Sediul Central al Bibliotecii Judeţene "Octavian Goga", Cluj
Suprafaţă: 5.040 m2
Dimensiuni: 7 nivele (fără subsol şi parter)
Autor : Dr. Arh. Radu Călin Spânu
Date la nivelul anului 2005
Populaţia deservită: 320 .000
Utilizatori înregistraţi: 50.125 (17%)
Utilizatori activi: 21.137
Vizite: 352.449
Documente împrumutate: 571.564
Colecţii: 733.576
Programe/evenimente: 56
Expozi ţii: 260
Personal: 74
FINANŢÄRI ACTIVE
PROGRAMUL Uniunii Europene "CULTURA (2007-2013)" Licitaţie condiţionată de proiecte pentru 2007
Măsuri de cooperare şi proiecte multianuale de cooperare culturală
Programul Uniunii Europene "Cultura (2007-2013)" este principalul mecanism de sprijinire a sectorului cultural lansat de Uniunea Europeană. Programul are o durată de şapte ani iar bugetul estimat pentru întregul interval este de 400 milioane de Euro.
Obiectivul general al Programului UE "Cultura (2007-2013)" este să contribuie la punerea în valoare a spaţiului cultural comun europenilor şi bazat pe o moştenire culturală similară, prin dezvoltarea cooperării culturale între creatori, operatori şi instituţii culturale din statele participante la program, cu scopul de a consolida sentimentul de apartenenţă la spaţiul european prin intermediul mobilităţii transnaţionale a persoanelor active în sectorul cultural, prin circulaţia transnaţională a operelor şi a produselor artistice şi culturale şi prin dialogul intercultural.
Obiectivele specifice ale Programului
Promovarea mobilităţii transnaţionale a persoanelor care activează în sectorul cultural;
Încurajarea circulaţiei transnaţionale a operelor şi a produselor artistice şi culturale;
Încurajarea dialogului intercultural.
O atenţie sporită va fi acordată proiectelor care promovează dialogul intercultural, propuse a se desfăşura în 2008, a nul european al dialogului intercultural.
Se vor finanţa proiecte de cooperare culturală de natură sectorială sau multisectorială. Va fi acordată prioritate acţiunilor care vizează creativitatea şi inovaţia şi care explorează modalităţile de cooperare pe termen lung.
Proiectele sunt de două mari categorii:
Măsuri de cooperare - proiecte care implică participarea a cel puţin 3 operatori culturali din cel puţin 3 ţări participante la Program şi a căror durată trebuie să fie de maxim 24 de luni..
Proiecte multianuale de cooperare culturală - proiecte care implică participarea a cel puţin 6 operatori culturali din cel puţin 6 ţări participante la Program şi care durează între 3 şi 5 ani şi pentru care există un acord de cooperare semnat de către toţi partenerii angajaţi pentru îndeplinirea obiectivelor şi a acţiunilor proiectului.
Partenerii de proiect trebuie să fie organizaţii înregistrate sau care îşi desfăşoară activitatea principală în una din următoarele ţări participante la program :
Statele membre ale Uniunii Europene : Austria, Belgia, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Slovacă, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria. România şi Bulgaria sunt în curs de aderare la UE şi este prevăzut să devină state membre la 1 ianuarie 2007;
Cele 3 ţări membre ale Spaţiului Economic European: (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia) (cu condiţia adoptării deciziei relevante din partea comitetului mixt al EEA);
Ţările candidate (Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Turcia) şi statele din Balcanii Occidentali (Albania, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Serbia inclusiv Kosovo - Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate a ONU) sub rezerva concluziilor Memorandumului de Înţelegere relevant, care stabileşte modalităţile de participare pentru fiecare stat.
Termenul limită pentru depunerea la Bruxelles a cererilor de finanţare: 28 februarie 2007. O nouă licitaţie pentru 2008 va fi lansată în această primăvară.
Documentul oficial al licitaţiei (Call for Proposals) se află disponibil pe pagina Internet a Agenţiei Executive pentru Educaţie, Cultură şi Audiovizual, alături de formularul de cerere.
În sprijinul operatorilor culturali din Europa, au fost iniţiate mecanisme de căutare a partenerilor care se găsesc la adresele: http://baroja.mcu.es/pcc/index.htm
Pentru informaţii şi consultanţă operatorii culturali români se pot adresa Punctului de Contact Cultural al României , Centrul de Consultanţă pentru Programe Culturale Europene, tel./fax: 021/222.58.50, info_c2k @eurocult.ro sau pot vizita site -ul www.cultura2000.ro
OPORTUNITÄŢI DE DEZVOLTARE PROFESIONALÄ
Stagiu de formare în Franţa pentru conservatori
Şcoala Naţională Superioară de Arte şi Meserii (ENSAM) Cluny , Centrul Monumentelor Naţionale din Franţa, cu contribuţia Centrului Patrimoniului Mondial al UNESCO organizează în luna martie 2007 un stagiu pentru conservatori.
Concursul de dosare este deschis tuturor ţărilor membre ale comunităţii europene.
Candidaţii trebuie să aibă o bună pregătire ştiinţifică, să cunoască foarte bine limba franceză şi să fie titulari cel puţin ai unei diplome de licenţă.
Concursul se referă la următoarele domenii: arheologie, arhive, inventare, monumente istorice, muzee, patrimoniu ştiinţific, tehnic şi natural.
Pentru documentele necesare înscrierii, precum şi pentru alte informaţii suplimentare, puteţi contacta una dintre persoanele:
Delphine FAURE
ChargĂŠe de communication du projet, inscriptions
E-mail : delphine.faure @cluny.ensam.fr
Erika JACQUINOT LAMY
Organisation gĂŠnĂŠrale et inscriptions
Mastere Technologie, Culture et Patrimoine
ENSAM de Cluny
FRANCE
03-85-59-53-86.
E-mail: erika.lamy @cluny.ensam.fr
Conferinţă Internaţională de Arheologie Industrială
Cea de-a 5-a Conferinţă Internaţională de Arheologie Industrială va avea loc în România în perioada 17 - 22 aprilie 2007. Evenimentul este organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor, Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Naţional - Direcţia Monumente Istorice şi Arheologie, Asociaţia Română pentru Arheologie Industrială, Comitetul Român ICOM, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", asociaţii şi autorităţi locale din judeţele Timiş şi Caraş Severin, membrii români ai Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial.
Conferinţa se concentrează asupra problematicilor arheologiei industriale în contextul dezindustrializării şi cuprinde tematici legate de identificarea şi înregistrarea patrimoniului industrial, opţiuni de reconversie, planuri de conservare, intervenţii de urgenţă, protecţie legală, strategii regionale şi internaţionale pentru patrimoniul industrial în pericol. Programul include o secţiune dedicată studenţilor şi vizite la sit-uri de patrimoniu industrial din Bucureşti şi din ţară.
Data limită pentru înscrieri este 23 februarie.
Informaţii se pot obţine de la coordonatorul programului Irina Iamandescu, Ministerul Culturii şi Cultelor, Departamentul Monumente Istorice, irina.iamandescu @cultura.ro , irina_iamandescu @yahoo.com , telefon: 021-224.44.21, fax: 021/223/31/57
Curs restaurare
În perioada 18 iunie - 6 iulie 2007 va avea loc la Sibiu cea de-a patra ediţie a cursului internaţional "Preventive Conservation: Reducing Risks to Collections", organizat de Centrul Interna ţional pentru Studiul Conservării şi Restaurării Bunurilor Culturale ( ICCROM ), în parteneriat cu Ministerul Culturii şi Cultelor, Complexul Naţional Muzeal "ASTRA" Sibiu, Institutul Canadian de Conservare şi Institutul Olandez pentru Patrimoniu Cultural .
Cursul se adresează în egală măsură specialiştilor în domeniul colecţiilor de patrimoniu (gestionarilor şi conservatorilor de colecţii, restauratorilor, specialiştilor în conservare preventivă, muzeografilor), directorilor de muzee, galerii şi arhive şi celor angrenaţi în activitatea de predare a managementului colecţiilor şi conservării preventive.
Utilizarea fluentă a limbii engleze este obligatorie. Data limită de înscriere la acest curs este 29 ianuarie 2007.
Ministerul Culturii şi Cultelor va sprijini financiar participarea a 6 candidaţi români selecţionaţi de ICCROM.
Cei interesaţi să participe la acest curs sunt rugaţi să trimită către ICCROM, în termenul anunţat, formularul de înscriere completat şi celelalte documente solicitate. Odată cu trimiterea aplicaţiei către ICCROM, solicitanţii sunt rugaţi să notifice şi Ministerul Culturii şi Cultelor prin intermediul persoanelor de contact nominalizate mai jos.
Persoane de contact din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru acest curs sunt:
Alis Vasile ( alis.vasile @cultura.ro ) şi Raluca Iulia Capotă ( raluca.capota @cultura.ro ),
iar din cadrul CNM "ASTRA" Sibiu, Marta Guttmann ( marta.guttmann @muzeulastra.ro )
AGENDA CPPC
Programe de formare profesională în 2007
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură organizează în primul semestru al anului 2007 programe de formare profesională în următoarele domenii:
management
manager de proiect
asistent manager
asistent relaţii publice şi comunicare
resurse umane
inspector resurse umane
formator de competenţe profesionale
contabil
tehnologia informaţiei
web designer
DTP designer
operator texte şi imagini
competenţe comune în utilizarea calculatorului
patrimoniu cultural
muzeograf
conservator bunuri culturale
restaurator bunuri culturale
artele spectacolului
organizator de spectacole
impresar artistic
referent de specialitate aşezământ cultural
disc jockey
biblioteconomie
bibliotecar - programe de calificare, de perfecţionare şi de specializare
Programele de formare profesională sunt recunoscute la nivel naţional de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Toate cursurile se finalizează printr-un examen, iar absolvenţilor li se eliberează certificate de absolvire pentru cursurile autorizate sau diplome de participare.
Centrul colaborează cu formatori provenind din instituţii culturale şi educaţionale prestigioase, precum Ministerul Culturii şi Cultelor, Muzeul Satului "Dimitrie Gusti", Universitatea Politehnică Bucureşti, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul de Consultanţă pentru Programe Culturale Europene, Institutul de Memorie Culturală, precum şi cu specialişti recunoscuţi în domeniile lor de competenţă.
Înscrierea la cursuri se face pe baza formularului de înscriere şi a contractului de studii, documente disponibile la adresa web www.cppc.ro. Acestea pot fi şi transmise, la cerere, celor interesaţi.
Suporturile de curs sunt disponiblile pe suport de hârtie sau în format digital.
Programele au loc în Bucureşti, Baia Mare, Buşteni şi Slănic Moldova, dar pot fi organizate şi în alte localităţi sau în alte perioade decât cele specificate în această ofertă, în funcţie de solicitările beneficiarilor.
Pentru cursurile desfăşurate în Bucureşti Centrul poate asigura cazarea gratuită a participanţilor în spaţiile proprii, în limita locurilor disponibile.
Deschiderea punctului de lucru din Baia Mare
Centrul a deschis în noiembrie 2006 primul său punct de lucru în afara Bucureştiului.
Situat la Baia Mare, sub coordonarea Mihaelei Mănărăzan, punctul de lucru va face accesibile operatorilor culturali din judeţele de Centru şi Nord Vest - Alba, Arad, Bihor, Cluj, Mureş, Maramureş, Satu Mare, Timiş - serviciile de formare profesională ale CPPC şi va organiza evenimente de profil.
Cursurile se vor desfăşura în spaţiile Centrului de Afaceri Millenium III, Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu" şi S.C. TechnoCAD S.A., parteneri locali ai CPPC.
Programarea cursurilor are loc într-o manieră flexibilă. Pentru informaţii vă puteţi adresa Mihaelei Mănărăzan, telefon 0788.773.858, e-mail
Examenul de obţinere a certificatului de traducător autorizat
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură organizează în primul semestru al lui 2007 două sesiuni de examene pentru obţinerea certificatului de traducător autorizat.
Calendarul sesiunii I:
8 - 13 ianuarie 2007 - înscrieri
12 februarie 2007 - afişarea listelor cu repartiţia candidaţilor pe zile, ore şi săli de examen
26 februarie - 2 martie 2007 - susţinerea examenelor
Calendarul sesiunii II:
12 - 17 martie 2007 - înscrieri
17 aprilie 2007 - afişarea listelor cu repartiţia candidaţilor pe zile, ore şi săli de examen
30 aprilie - 4 mai 2007 - susţinerea examenelor
Informaţiile legate de înscriere şi de rezultatele obţinute la examen se afişează pe paginile de internet www.examentraducator.ro, www.cppc.ro şi la sediul Centrului.
Program cu publicul: luni - joi orele 9.30 - 14.30, vineri orele 9.30 - 12.00
Telefon/fax: 021/310.08.16
Telefon: 021/310.08.15
Telefon mobil: 0788.905.043
E-mail: ,
E-buletinul form@cultura este un serviciu gratuit, un mijloc de informare despre:
evoluţii ale ocupaţiilor culturale din România
tendinţe în managementul resurselor umane din cultură
bune practici promovate de operatorii culturali naţionali şi internaţionali
evenimente şi proiecte dedicate profesioniştilor din cultură
oportunităţi de dezvoltare profesională
oportunităţi de finanţare active
Pentru a deveni abonat trimiteţi un
mesaj cu titlul "abonare" pe adresa .
Feeds 
, 
.
